Acest articol apare şi în ediţia Ziarului Liber din 8 Septembrie 2009.
Este greu de dat un răspuns cu certitudine la această întrebare din mai multe motive, dar ne propunem să analizăm care este realitatea de la noi pe care trebuie s-o înfruntăm şi care sunt eforturile necesare pentru a realiza aceste planuri.
Ce ne-au promis?
Conform prevederilor proiectului Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 355 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, aprobate pe 10 octombrie 2008 începând cu 1 septembrie 2009 majorarea salariilor în mediu va constitui 19,4 % faţă de salariile prevăzute la 1 aprilie 2009 şi se va atinge un salariu mediu lunar de 3140 lei (nivelul prognozat al salariului mediu pe economie pe anul 2009). De majorarea salariilor vor beneficia 65,5 mii de cadre didactice din toate instituţiile de învăţământ, începând cu grădiniţele şi terminând cu universităţile, iar majorarea va constitui în mediu 72 % faţă de salariile stabilite la 1 octombrie 2008. Ulterior majorarea salariilor cadrelor didactice se va efectua anual de la 1 septembrie al fiecărui an pe măsura creşterii procentuale a salariului mediu prognozat pe economie faţă de salariul mediu real atins pe economie pe anul precedent. Pentru majorarea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar în proiectul legii bugetului pe anul 2009 sunt prevăzute surse financiare în volum de 600 mil. lei.
Ce s-a schimbat de atunci şi n-a fost prevăzut?
În anul 2009 am fost martori la mai multe evenimente extraordinare, care au dus la necesitatea modificării bugetului pentru anul 2009, dintre care:
- Criza economică care a afectat dezvoltarea economică a ţării prin reducerea producţiei industriale, volumului transporturilor, exporturilor şi a investiţiilor externe. Astfel, sursele de venituri la bugetul de stat prevăzute anterior, nu sunt capabile să acopere cheltuielile planificate în buget iniţial. Este interesant, că până la alegerile din aprilie 2009, conducerea tării considera că nu suntem afectaţi de recesiune, până când ne-am trezit că nu mai puteam ascunde realitatea pe care o aveam. Este de asemenea adevărat, că pentru a acoperi nevoia de lichidităţi Ministerul Finanţelor a emis hârtii de valoare de stat (HVS) băncilor, care urmează să fie răscumpărate în curând, dar cu ce? De asemenea, remitenţele (transferurile de bani) celor care muncesc peste hotare au scăzut şi dacă ne gândim că ele reprezintă aproximativ 30% din produsul intern brut al ţării (valoarea de piaţă a bunurilor şi serviciilor produse într-un an într-o ţară), atunci nu stăm foarte bine.
- Evenimente extraordinare ca reconstrucţia clădirilor parlamentului şi a guvernului. Aceste cheltuieli nu au fost incluse în bugetul de stat, totuşi se pare că suma necesară reparaţiei este substanţială. Potrivit analistului, Igor Munteanu director executiv al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „40 mln lei au fost costurile instituţionale, inclusiv pentru desfăşurarea campaniei electorale. În timp ce daunele de pe urma lipsei de legitimitate a Parlamentului, reconstrucţia clădirilor distruse, depăşesc 600 mln lei. Este mai mult de zece ori mai mare suma necesară pentru reconstrucţie, decât costurile estimate pentru organizarea unui nou scrutin„. Pentru comparaţie, cam tot atât a fost prevăzut în bugetul pentru 2009 pentru majorarea salariilor bugetarilor (vezi mai sus).
- Împrumuturile pe care le contractează ţara nu pot fi folosite pentru acoperirea deficitului bugetar. Conform Mediafax, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a acordat Republicii Moldova un credit de peste 140 de milioane de dolari, în pofida crizei politice din această ţară, a declarat pentru PRO TV Chişinău viceguvernatorul băncii naţionale, Marin Molosag. El a afirmat, de asemenea, că FMI va aloca încă 33 de milioane de dolari săptămâna viitoare. Banca centrală va putea oferi, astfel, mai multe împrumuturi băncilor comerciale, care, la rândul lor, vor îmbunătăţi condiţiile de creditare a populaţiei. Viceguvernatorul Băncii Naţionale nu a exclus ca o parte din creditul FMI să fie plasat ca depozit în bănci străine, având în vedere că împrumutul nu poate fi folosit pentru acoperirea deficitului bugetar (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile). Astfel, se menţine riscul ca în câteva luni, Guvernul să nu mai aibă bani pentru a achita salariile bugetarilor.
Ce urmează?
Nu cred că este o simplă coincidenţă că majorările frumoase planificate la finele anului 2008 au fost făcute înainte de alegerile din primăvara 2009 şi în astfel de perioade se fac de obicei multe promisiuni, neluând în considerare probabilitatea realizării lor.
Noi ne dorim cu toţii ca mărirea de salarii să fie operată, dar în acelaşi timp în această situaţie este destul de dificil pentru noua guvernare să păstreze mai întâi capacitatea normală de plată a salariilor bugetarilor, considerând evenimentele enumerate mai sus, nemaivorbind de mărirea lor. Rămânem destul de realişti şi înţelegem că starea economică din ţara noastră pe care am moştenit-o este destul de tristă şi este o adevărată provocare pentru noua guvernare să găsească un plan pentru redresarea situaţiei economice.
Dar noi să ne întoarcem la Dumnezeu din toată inima, să ne încredem în El şi să ne rugăm pentru cei de la conducerea ţării, pentru că „El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie”(Proverbe 2:7).
