De la obţinerea independenţei şi până în prezent, economia Moldovei este într-un proces continuu de dezvoltare şi de trecere la economia de piaţă. Ca o economie să crească şi să prospere, are nevoie de investiţii, atât din afară (investiţii externe), cât şi din interiorul ţării (investiţii interne).
Rolul investiţiilor constă în crearea locurilor de muncă, contribuţii sub formă de taxe la bugetul de stat, dezvoltarea industriei naţionale, dezvoltarea şi/ sau creşterea exporturilor, venituri sub formă de profituri acţionarilor, implicarea şi contribuirea societăţilor comerciale în activităţi cu caracter social şi de caritate. Faţă de cele externe, investiţiile interne sunt şi mai benefice pentru dezvoltarea economiei, prin faptul că profiturile acestora rămân în ţară.
În Moldova cota investiţiilor interne este mică fată de cele din exterior. În acelaşi timp, datorită crizei economice şi financiare mondiale, investiţiile externe, care erau o sursă importantă de creştere a economiei naţionale, au scăzut în trimestrul I 2009 de 2.65 ori faţă de trimestrul I al anului 2008 şi cu 27% mai redus comparativ cu trimestrul I al anului 2007. Aşadar, în această perioadă de încetinire a ritmului de creştere economică, investiţiile străine nu mai reprezintă o soluţie de accelerare, pe când cele interne reprezintă o cale de depăşire a acestei situaţii.
Sursele de venituri ale moldovenilor
Cele mai importante surse de venituri ale moldovenilor sunt salariile şi remitenţele (banii care se primesc de peste hotare de la persoanele fizice), veniturile din activitatea de întreprinzător şi alte venituri ale persoanelor fizice (dobânzi, venituri din chirii, etc.). Remitenţele pentru Moldova reprezintă o treime din Produsul Intern Brut (valoarea de piaţă a tuturor bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o ţară timp de un an) potrivit datelor Băncii Mondiale. Adică 33% din economia naţionala este dependentă de aceste transferuri. Totuşi în ciuda faptului, că nu avem foarte multe economii şi a faptului că impozitul pe profitul reinvestit este zero (cota zero pe profitul reinvestit), se pare că noi nu suntem un popor întreprinzător, preferăm să consumăm economiile decât să le investim. Aceasta este una din cauzele care duce la dezvoltarea lentă a economiei ţării.
Factorii care contribuie la descurajarea investitorilor
Principalii factori care contribuie la descurajarea investitorilor să înceapă şi să dezvolte afaceri în Moldova şi posibile soluţii pentru încurajarea acestora sunt:
1) Mediul economic din ţară subdezvoltat care descurajează investiţiile. Mediul economic este totalitatea factorilor economici ca rata şomajului, venitul populaţiei, inflaţia, dobânzile, productivitatea şi sănătatea populaţiei etc. ce determină puterea de cumpărare a consumatorilor şi firmelor. De asemenea, într-un mediu economic productiv sunt foarte importante relaţiile care se formează între instituţiile de stat şi întreprinzători. Acestea trebuie să ajute la formarea şi dezvoltarea micilor afaceri, pe când la noi aceste relaţii sunt calificate ca birocratice şi corupte de către investitori. De exemplu, procesul de creare a unei întreprinderi, lansare pe piaţă şi dezvoltare implică o serie de „relaţii şi cunoştinţe”. Procesul de lansare a unei afaceri durează şi este relativ scump pentru o desfăşurare mai rapidă. Un centru de informare pentru lansarea şi încurajarea tinerilor afaceri, cu sfaturi practice ar fi de mare ajutor. Un exemplu de mediu economic favorabil, creat de către conducere, care a susţinut dezvoltarea spiritului întreprinzător este Turcia, care timp de 20 ani s-a dezvoltat foarte mult. Acest mediul economic favorabil investiţiilor a încurajat producerea şi exporturile. Un alt exemplu evident este China, unde mediu economic pentru dezvoltarea afacerilor şi comerţ a făcut ca China să ajungă să fie una din puterile economice din lume. Aşadar, contribuţia statului la încurajarea investiţiilor prin diferite mecanisme ar avea un impact mare asupra dezvoltării unui mediu de afaceri sănătos.
2) Legislaţia fiscală complexă şi anevoios de aplicat în practică, cu excepţia cotei zero pe profitul reinvestit. Mulţi investitori susţin că deşi cota zero reprezintă o mare încurajare pentru ei, totuşi legislaţia fiscală este destul de anevoios de aplicat. De asemenea interpretarea legislaţiei reprezintă o mare dificultate. Materiale sub formă de ghiduri practice pentru înţelegerea cerinţelor fiscale, stabilirea centrelor suport pentru oferirea de consultaţii fiscale gratis şi sesiuni de informare pentru întreprinzătorii tineri ar reprezenta o susţinere reală pentru aceştia.
3) Lipsa spiritului întreprinzător. Sistemul nostru de educaţie nu este orientat către dezvoltarea unui spirit întreprinzător. De aceea, economiile sunt de obicei cheltuite pe bunurile de consum şi servicii, în favoarea investiţiilor. O materie orientată pe dezvoltarea propriei afaceri, cu sfaturi practice, predat la toate universităţile din ţară ar fi foarte util. De exemplu, SUA, care este puterea economică mondială, este pe locul I după iniţiativa de întreprinzător şi oamenii consideră foarte uşor posibilitatea de aşi lansa propria afacere. Am avut ocazia să fiu în SUA şi să vorbesc cu oamenii care şi-au lansat afaceri mici, care le asigură un trai destoinic şi de care sunt mulţumiţi. Am observat cum aceştia încearcă să-şi facă afacerea lor proprie din orice le place sau ce-au învăţat şi văd oportunităţi, ştiu cu ce să înceapă, care sunt principalele dificultăţi pe care le au de înfruntat şi unde se pot informa. În această ordine de idei, îmi amintesc vorba profesorului meu de economie care spunea că de fapt „plouă cu oportunităţi care aşteaptă să fie valorificate”.
4) Lipsa finanţărilor – dobânzile înalte la băncile locale, procesul anevoios de obţinere a creditelor, garanţii mari pentru acestea duce la stoparea investiţiilor. Crearea unui fond care să garanteze şi să finanţeze la rate mai mici faţă de cele de piaţă investiţiile cel puţin în primii ani de activitate şi să fie un suport financiar real, ar fi un pas important.
5) Concurenţa importurilor şi preferinţa pentru produsele de import faţă de cele naţionale este o barieră pentru investitori. Pentru multe industrii naţionale (industria alimentară, textilă, etc), importurile reprezintă o concurenţă dificil de depăşit. Pe de altă parte, preferinţa moldovenilor pentru produsele de import, duce la descurajarea dezvoltării afacerilor în ţară. Fiecare din noi poate să contribuie la creşterea ramurii economice naţionale, când îşi are de ales între produsele naţionale şi cele importate.
6) Lipsa unui centru de informare pentru lansarea şi încurajarea investiţiilor care să fie un ajutor real în vederea pregătirii unui plan de afaceri, obţinerii de informaţii privind creditarea acestora, asistenţa privind implicaţiile fiscale, etc.
7) Importurile. La noi cele mai frecvente investiţii sunt orientate către comercializarea produselor importate. Acestea din urmă reprezintă o adevărată concurenţă pentru produsele care se produc şi se comercializează în Moldova. Orientarea şi susţinerea industriilor strategice din ţară,crearea de condiţii favorabile ar duce la dezvoltarea economiei ţării. Despre ramurile unde se poate investi în Moldova, vom reveni în următoarele ediţii.
Sunt multe de pus la punct pentru ca mediul economic din ţara noastră să fie atractiv atât pentru investitorii străini cât şi pentru cei interni. Totuşi, fiecare din noi, prin dezvoltarea unei afaceri sau prin preferinţa pentru produsele autohtone poate contribui la dezvoltarea economiei naţionale.
