Afacerea Ta: 7 sfaturi pentru o negociere de succes septembrie 17, 2009

Acesta este primul articol la secţiunea Afacerea Ta, de la rubrica economică a Ziarului Liber. În această secţiune ne propunem să încurajăm pe cei care-şi lansează propriile afaceri, să oferim informaţii utile şi să aflăm de la cei care au reuşit în acest domeniu de ce trebuie să ţinem cont.

Fiecare din noi a ajuns să negocieze atunci când a mers la un interviu pentru un loc de muncă salarii şi/sau condiţii mai bune, de multe ori când şi-a cumpărat anumite bunuri (casă, automobil etc.) şi atunci când şi-a dezvoltat afacerea, zidind relaţii cu furnizorii, clienţii, angajaţii şi alte părţi cu care interacţionează.

În articolul care urmează, doresc să prezint care sunt 7 lucruri de care trebuie să ţinem cont atunci când mergem la o negociere.

Conform dicţionarului explicativ al limbii române, verbul a negocia are următoarele sensuri: 1. a trata cu cineva încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc.; 2. a intermedia, a mijloci o afacere; 3.a efectua diverse operaţii comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). La secţiunea Afacerea Ta, sensul care ne interesează este de a intermedia sau a mijloci o afacere.

 

1. În primul rând, când te pregăteşti să mergi la o negociere te gândeşti la ceea ce va câştiga cealaltă parte de la aceasta. Cu alte cuvinte, nu mergi cu gândul să păcăleşti sau să tragi pe sfoară cu şiretlicuri, cu speranţa că persoana va cădea în plasă sau ar uita să întrebe anumite detalii. În schimb, tu te gândeşti la folosul lui, la ce are de câştigat persoana dacă alege să colaboreze în viitor cu tine şi ce poţi oferi tu cu adevărat. Această va duce la zidirea încrederii interlocutorului şi la dorinţa lui de a continua şi în viitor colaborarea cu tine.

2. Nu merge niciodată la o negociere nepregătit. Acesta este un sfat practic şi în engleză este un proverb care spune că „Dacă nu reuşeşti să te pregăteşti, atunci te pregăteşti să nu reuşeşti”. Este foarte important,ca agenda să fie parte din pregătirea ta. De asemenea este important să ştii:

-  mai multe informaţii despre persoana cu care doreşti să discuţi şi despre subiectul pe care doriţi să-l abordaţi;

- felul în care te prezinţi şi cum te îmbraci vorbeşte despre atitudinea şi pregătirea ta;

- ce doreşti să obţii;

- care sunt argumentele tale pentru aceasta;

- ce eşti dispus să oferi pentru aceasta;

De asemenea, trebuie să fii mai informat decât interlocutorul tău. Se spune că informaţia este o resursă strategică şi acel care o posedă deţine un avantaj. Este important acum, când accesul la informaţie este foarte diferit şi accesibil să fim informaţi, să ne cunoaştem foarte bine clienţii şi competitorii, produsele şi/sau serviciile pe care le oferă, piaţa de desfacere, riscurile şi acţiunile pe care le putem face.

3. Dă dovadă de respect şi interes pentru această discuţie şi persoana cu care urmează să discuţi. De obicei, modalitatea în care se desfăşoară o discuţie între două sau mai multe persoane îţi permite să-ţi faci o impresie despre nivelul de interes şi respect a persoanei pentru această discuţie. În primul rând, evită să întârzii căci aceasta este apreciat şi vorbeşte despre integritatea unui om. De asemenea, pe parcursul discuţiei respectă-ţi interlocutorul şi ascultă-l atent, fii politicos indiferent de replicile primite şi dă dovadă de înţelegere şi răbdare. Deseori lucrurile pot scapă de sub control şi în momentele de criză (care de multe ori sunt create special pentru a provoca interlocutorul) este important să ne controlăm şi să păstrăm tăcerea, eventual să luăm o pauză dacă este nevoie. Orice încercare de a fi grosolan pentru a te răzbuna pe interlocutor (pentru că aşa s-a purtat el), dă dovadă de imaturitate.

4. Fii empatic şi încearcă să te pui în locul celui care ar urma să ia o decizie despre viitoarea colaborare cu tine. Din acest unghi, de multe ori lucrurile se văd mult mai bine, astfel pregătindu-ne să dăm răspuns la posibilele întrebări sau neclarităţi ale interlocutorului. De aceea, ca parte din procesul de pregătire, este important să găseşti şi răspunsuri pentru eventualele întrebări ale interlocutorului şi să vezi şi alte posibilităţi din perspectiva lui.

5. Fii ferm şi onest atunci când vorbeşti despre partea ta. De multe ori oamenii promit multe lucruri ca să obţină ceea ce-şi propun, pe care în realitate nu le pot face şi aceasta duce la neîncredere şi dezamăgire din partea celui care a luat o decizie în privinţa ta. Pe de altă parte, sunt unii oameni care chiar dacă posedă cunoştinţe foarte bune în anumite domenii, sunt foarte nesiguri atunci când vorbesc despre aceasta sau prin atitudinea lor nu sunt motivaţi s-o dovedească, lăsând o impresie de nepăsare. Deci,este important să nu vorbim mai mult decât putem face, dar nici să lăsăm impresia că nu ne pasă.

6. Înainte de a finaliza orice întâlnire, recapitulează punctele cele mai importante şi înţelegerile la care s-a ajuns. Este bine ca pe parcursul discuţiei, dar mai cu seamă la final să se facă un sumar la punctele importante agreate pe parcursul întâlnirii pentru a pune în lumină ce este mai important. De asemenea, nu uita să-i mulţumeşti interlocutorului pentru această întâlnire şi-i arăta aprecierea ta pentru timpul lui.

7. Şi nu în ultimul rând, caută să zideşti relaţii cu oamenii şi să pui preţ pe acestea. Aceasta este un aspect foarte important pentru relaţiile de lungă durată şi relaţii de fidelitate. De obicei, oamenii se concentrează la beneficiile materiale pe care le poţi obţine de la o negociere, însă multe afaceri se dezvoltă având doar câţiva clienţi importanţi, cu care s-au zidit relaţii frumoase de încredere şi aceştia pun foarte mult preţ pe aceasta şi sunt foarte interesaţi să continue colaborarea. De asemenea, este foarte important să ne gândim şi la alte beneficii pe care le poate oferi viitoarea colaborare cum este experienţa, lucrurile noi pe care le putem învăţa şi relaţiile cu oamenii noi. Să punem preţ şi pe acestea, pentru că deşi nu sunt măsurabile, ca valoare sunt de mare preţ.

VA FI OPERATĂ MĂRIREA DE SALARII PROMISĂ DIN 1 SEPTEMBRIE 2009? septembrie 6, 2009

Acest articol apare şi în ediţia Ziarului Liber din 8 Septembrie 2009.

Este greu de dat un răspuns cu certitudine la această întrebare din mai multe motive, dar ne propunem să analizăm care este realitatea de la noi pe care trebuie s-o înfruntăm şi care sunt eforturile necesare pentru a realiza aceste planuri.

Ce ne-au promis?

Conform prevederilor proiectului Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 355 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, aprobate pe 10 octombrie 2008 începând cu 1 septembrie 2009 majorarea salariilor în mediu va constitui 19,4 % faţă de salariile prevăzute la 1 aprilie 2009 şi se va atinge un salariu mediu lunar de 3140 lei (nivelul prognozat al salariului mediu pe economie pe anul 2009). De majorarea salariilor vor beneficia 65,5 mii de cadre didactice din toate instituţiile de învăţământ, începând cu grădiniţele şi terminând cu universităţile, iar majorarea va constitui în mediu 72 % faţă de salariile stabilite la 1 octombrie 2008. Ulterior majorarea salariilor cadrelor didactice se va efectua anual de la 1 septembrie al fiecărui an pe măsura creşterii procentuale a salariului mediu prognozat pe economie faţă de salariul mediu real atins pe economie pe anul precedent. Pentru majorarea salariilor angajaţilor din sectorul bugetar în proiectul legii bugetului pe anul 2009 sunt prevăzute surse financiare în volum de 600 mil. lei.

Ce s-a schimbat de atunci şi n-a fost prevăzut?

În anul 2009 am fost martori la mai multe evenimente extraordinare, care au dus la necesitatea modificării bugetului pentru anul 2009, dintre care:

• Criza economică care a afectat dezvoltarea economică a ţării prin reducerea producţiei industriale, volumului transporturilor, exporturilor şi a investiţiilor externe. Astfel, sursele de venituri la bugetul de stat prevăzute anterior, nu sunt capabile să acopere cheltuielile planificate în buget iniţial. Este interesant, că până la alegerile din aprilie 2009, conducerea tării considera că nu suntem afectaţi de recesiune, până când ne-am trezit că nu mai puteam ascunde realitatea pe care o aveam. Este de asemenea adevărat, că pentru a acoperi nevoia de lichidităţi Ministerul Finanţelor a emis hârtii de valoare de stat (HVS) băncilor, care urmează să fie răscumpărate în curând, dar cu ce? De asemenea, remitenţele (transferurile de bani) celor care muncesc peste hotare au scăzut şi dacă ne gândim că ele reprezintă aproximativ 30% din produsul intern brut al ţării (valoarea de piaţă a bunurilor şi serviciilor produse într-un an într-o ţară), atunci nu stăm foarte bine.
• Evenimente extraordinare ca reconstrucţia clădirilor parlamentului şi a guvernului. Aceste cheltuieli nu au fost incluse în bugetul de stat, totuşi se pare că suma necesară reparaţiei este substanţială. Potrivit analistului, Igor Munteanu director executiv al Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „40 mln lei au fost costurile instituţionale, inclusiv pentru desfăşurarea campaniei electorale. În timp ce daunele de pe urma lipsei de legitimitate a Parlamentului, reconstrucţia clădirilor distruse, depăşesc 600 mln lei. Este mai mult de zece ori mai mare suma necesară pentru reconstrucţie, decât costurile estimate pentru organizarea unui nou scrutin„. Pentru comparaţie, cam tot atât a fost prevăzut în bugetul pentru 2009 pentru majorarea salariilor bugetarilor (vezi mai sus).
• Împrumuturile pe care le contractează ţara nu pot fi folosite pentru acoperirea deficitului bugetar. Conform Mediafax, Fondul Monetar Internaţional (FMI) a acordat Republicii Moldova un credit de peste 140 de milioane de dolari, în pofida crizei politice din această ţară, a declarat pentru PRO TV Chişinău viceguvernatorul băncii naţionale, Marin Molosag. El a afirmat, de asemenea, că FMI va aloca încă 33 de milioane de dolari săptămâna viitoare. Banca centrală va putea oferi, astfel, mai multe împrumuturi băncilor comerciale, care, la rândul lor, vor îmbunătăţi condiţiile de creditare a populaţiei. Viceguvernatorul Băncii Naţionale nu a exclus ca o parte din creditul FMI să fie plasat ca depozit în bănci străine, având în vedere că împrumutul nu poate fi folosit pentru acoperirea deficitului bugetar (cheltuielile sunt mai mari decât veniturile). Astfel, se menţine riscul ca în câteva luni, Guvernul să nu mai aibă bani pentru a achita salariile bugetarilor.

Ce urmează?

Nu cred că este o simplă coincidenţă că majorările frumoase planificate la finele anului 2008 au fost făcute înainte de alegerile din primăvara 2009 şi în astfel de perioade se fac de obicei multe promisiuni, neluând în considerare probabilitatea realizării lor.

Noi ne dorim cu toţii ca mărirea de salarii să fie operată, dar în acelaşi timp în această situaţie este destul de dificil pentru noua guvernare să păstreze mai întâi capacitatea normală de plată a salariilor bugetarilor, considerând evenimentele enumerate mai sus, nemaivorbind de mărirea lor. Rămânem destul de realişti şi înţelegem că starea economică din ţara noastră pe care am moştenit-o este destul de tristă şi este o adevărată provocare pentru noua guvernare să găsească un plan pentru redresarea situaţiei economice.

Dar noi să ne întoarcem la Dumnezeu din toată inima, să ne încredem în El şi să ne rugăm pentru cei de la conducerea ţării, pentru că „El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie”(Proverbe 2:7).

BENEFICIUL PRODUSELOR „FABRICAT ÎN MOLDOVA”. CONSUMATORUL LOCAL – O PUTEREA DE CREŞTERE A INDUSTRIEI LOCALE. septembrie 6, 2009

Nu mai este o noutate că la noi în ţară industria care funcţionează este industria uşoară şi industria alimentară. În această perioadă, companiile care activează în aceste industrii întâmpină dificultăţi mari datorită reducerii exportului. Cu alte cuvinte, în companiile unde vânzările către export formau o parte semnificativă în totalul vânzărilor companiei şi acestea au scăzut, situaţia lor a devenit critică. Aşadar, acum vânzările pe piaţa locală sunt foarte importante sau chiar au ajuns o salvare pentru supravieţuirea multor întreprinderi. Vânzările pe piaţa locală sunt determinate şi de alegerea consumatorului local.

 În continuare, dorim să vedem care sunt beneficiile şi/sau consecinţele consumului produselor „fabricat în Moldova”. De fiecare dată când cumpărăm un produs „fabricat în Moldova”, noi participăm direct sau indirect la următoarele:

• Crearea şi/sau menţinerea locurilor de muncă în ţară. Orice întreprindere care îşi desfăşoară activitatea în ţară „produce” în acelaşi timp şi locuri de muncă, dar afacerile noi care se dezvoltă creează alte locuri noi. Astfel, datorită salariilor şi veniturilor oferite de aceste întreprinderi, oamenii nu mai sunt nevoiţi să imigreze la muncă peste hotare; Şi chiar dacă aceste venituri sunt de multe ori mai mici decât cele obţinute la muncă peste hotare, mulţi oameni preferă să muncească în ţara lor pentru că ceea ce schimbă pentru un venit mare, nu compensează despărţirea de familie şi valorile creştine.
• Contribuirea cu taxe la bugetul de stat. De obicei, cei mai mari contribuabili la bugetul de stat sunt persoanele juridice, pentru că o întreprindere care desfăşoară activitatea în ţară plăteşte o serie de impozite ca întreprindere la bugetul de stat, ca angajator plăteşte asigurări sociale la Casa Naţională de Asiguri Sociale (CNAS) şi prin salariilor asigurate angajaţilor contribuie indirect cu contribuţii la casa de pensii şi asigurări medicale.
• Dezvoltarea altor ramuri, cum este agricultura. Materia primă folosită în industria uşoară şi alimentară se achiziţionează din agricultură astfel încurajând dezvoltarea acestea. Este adevărat că de multe ori preţul cu care se achiziţionează aceasta de la producătorii agricoli este foarte mic, încât aceştia nu sunt motivaţi să-l vândă. Dar la o cerere mai mare, se reduc costurile de obţinere a produselor şi astfel aceasta ar permite în viitor achiziţionarea acestei materii prime cu un preţ mai avantajos pentru producătorii agricoli.
• Achiziţionarea unor produse de calitate mai bună faţă de cele de import sau obţinerea unui raport calitate-preţ foarte bun. De exemplu, produsele alimentare „fabricat în Moldova” de obicei au termenul de păstrare mic în comparaţie cu cele importate, ceea ce este un indicator că aceste produse conţin mai puţini conservanţi şi adaosuri. De asemenea, atunci, când nişte produse sunt consumate în propria ţară (adică există o cerere) apar alte afaceri în această industrie care duce la creşterea competitivităţii şi la îmbunătăţirea calităţii produselor.
• Reducerea dependenţei de importuri şi de modificarea preţurilor la produsele importate. De asemenea, indirect contribuim la dezvoltarea exporturilor pentru că prin produsele care se vând în ţară, o întreprindere reuşeşte să acumuleze experienţă şi suportul financiar necesar pentru dezvoltarea exportului.
• Dezvoltarea unei ramuri din industrie şi a tradiţiei din ramura respectivă (de ex: industria vinului).
• Prin dezvoltarea afacerilor în ţară are loc transferul de tehnologii, cunoştinţe, practici şi dezvoltarea forţei de muncă calitative.
• Dezvoltarea economiei naţionale în ansamblu prin crearea de produs intern brut care este valoarea de piaţă a tuturor bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o ţară timp de un an.

 Aşadar, încurajarea consumului de către consumatorul local atunci când aceasta este posibil, considerând consecinţele descrise mai sus, duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi preferinţa pentru produsele „fabricat în Moldova” mi se pare o atitudine de patriot.

TRISTA REALITATEA ECONOMICĂ DIN ŢARA NOASTRĂ – CE SĂ FACEM? septembrie 6, 2009

În ultimul timp toată lumea a ajuns să vorbească despre criza economică şi despre consecinţele ei care n-au mai fi putut camuflate în explicaţiile şi declaraţiile vechii guvernări. Totuşi în realitate nu prea s-a făcut nimic, doar s-a tras de timp. Atenţia publică a fost sustrasă de alegerile din aprilie, apoi de cele anticipate din iulie 2009. Şi acum toată lumea are mari aşteptări de la noua guvernare. Dar se pare că situaţia economică a ţării a cam scăpat de sub control şi o să fie nevoie de mai mult timp ca să se simtă efectele redresării economice, chiar dacă unele state din Euro au înregistrat o uşoară refacere economică în primele 6 luni ale anului 2009. Să vedem ce avem noi în cifre?

• Unul din indicatorii în care se măsoară dezvoltarea economiei unei ţări, este produsul intern brut (PIB – valoarea de piaţă a tuturor bunurilor produse şi serviciilor prestate timp de un an într-o ţară) care doar în primele 3 luni ale 2009, conform biroului naţional de statistică, a însumat 12974 milioane lei, înregistrând o scădere de 6.9% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Descreşterea pentru 6 luni 2009, s-ar putea să fie şi mai semnificativă, considerând faptul l că în ultimele 3 luni (mai, iunie şi iulie) se înregistrează o recesiune în industrie, investiţii, transporturi şi alte ramuri, aceste luni fiind considerate cele mai nefavorabile din 2009 până acum.
• Activitate industriei în perioada ianuarie – iulie 2009 Biroul Naţional de Statistică relatează, ca în ianuarie-iulie 2009 întreprinderile industriale de toate formele de proprietate au fabricat producţie în valoare de 12432,82  mil. lei în preţuri curente, ceea ce reprezintă o scădere de 24.7% fată de ianuarie-iulie 2008. Această scădere a se datorează industriei prelucrătoare care a cauzat micşorarea volumului total de producţie industrială cu 23,4%.
• Micşorarea volumului producţiei industriale a fost cauzată în special de către întreprinderile cu activităţi principale de industrie: fabricarea de articole de îmbrăcăminte – cu 18,6% (ponderea în total producţie industrială constituie – 10,0%); producţia altor produse din minerale nemetalifere (fabricarea sticlei, elementelor din beton, ipsos şi ciment etc.) – cu 43,7% (ponderea – 9,6%); fabricarea vinului – cu 33,0% (ponderea – 6,1%); producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii şi a produselor din carne – cu 22,4% (ponderea – 4,5%); producţia de articole din cauciuc şi din material plastic – cu 25,2% (ponderea – 3,0%); fabricarea băuturilor alcoolice distilate – cu 36,6% (ponderea – 2,4%); prelucrarea şi conservarea fructelor şi legumelor – cu 32,6% (ponderea – 2,4%); fabricarea încălţămintei – cu 51,6% (ponderea – 1,8%); producţia de mobilier – cu 28,1% (ponderea –1,5%); fabricarea hârtiei şi cartonului – cu 45,3% (ponderea – 1,3%); fabricarea de maşini şi echipamente – cu 48,3% (ponderea 1,1%) etc. Întreprinderile vizate explică reducerea volumului de producţie prin: dificultăţi privind piaţa de desfacere, în special reducerea volumului comenzilor companiilor de peste hotare, dar şi celor autohtone – consumatoare de producţie industrială; insuficienţa materiei prime; insuficienţa mijloacelor financiare etc.
• Comerţul cu amănuntul şi serviciile cu plată prestate populaţiei în ianuarie-iulie 2009. Conform biroului naţional de statistică, în ianuarie-iulie 2009 unităţile comerciale au comercializat populaţiei mărfuri de consum în valoare de 10730,4 mil. lei, înregistrând, în termeni reali, o scădere de 4,8% faţa de aceeaşi perioadă din anul 2008, determinată în principal, de reducerea vânzărilor de mărfuri nealimentare (-11,0%), cărora le revine o pondere de 66,5% în totalul vânzărilor cu amănuntul (ianuarie-iulie 2008 –66,0%). În acelaşi timp vânzările de produse alimentare s-au majorat cu 6,8%, deţinând o cotă de 33,5% în totalul vânzărilor cu amănuntul (ianuarie-iulie 2008–34,0 %).

În ianuarie-iulie 2009 unităţile oficial înregistrate au acordat populaţiei servicii cu plată în sumă de 7047,8 mil. lei, rezultând în condiţii comparabile de preţuri, o creştere de 0,9%, comparativ cu ianuarie-iulie 2008.

• Transportul de mărfuri şi pasageri în Republica Moldova, în ianuarie-iulie 2009. Biroul Naţional de Statistică informează, că în ianuarie-iulie 2009 întreprinderile de transport feroviar, auto, fluvial şi aerian au transportat 4027,8 mii tone de mărfuri, înregistrând o descreştere de 61.5% faţă de perioada corespunzătoare din anul 2008. Diminuarea volumului de mărfuri transportate în raport cu ianuarie-iulie 2008, s-a înregistrat la întreprinderile de transport feroviar (-67,7%), auto (-49,3%) şi aerian (-9,3%).

În ianuarie-iulie 2009, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul 2008 s-a micşorat numărul de pasageri transportaţi cu autobuze şi microbuze (-8,1%) şi cu transportul aerian (-5,4%).

•  Producţia globală agricolă obţinută în toate categoriile de gospodării în ianuarie-iunie 2009, a însumat 2631,4 milioane lei în preţuri curente, constituind, conform estimărilor reprezintă o creştere de 2,6% (în preţuri comparabile) faţă de perioada respectivă a anului precedent. Majorarea producţiei agricole a fost determinată de creşterea producţiei în sectorul zootehnic cu 5,1%,
• Investiţiile în capital fix din contul tuturor surselor de finanţare realizate în economia aţională în perioada de raport au fost însuşite în valoare de 3432,2 milioane lei, din are lucrările de construcţii-montaj au constituit 1846,5 milioane lei şi s-au micşorat cu 33.5% în raport cu ianuarie-iunie 2008. Darea în folosinţă a caselor de locuit s-a redus cu 10.1% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.
• Aceste evoluţii nefavorabile cât şi unele cheltuieli neordinare (de ex: reparaţia clădirilor Parlamentului şi Guvernului)au dus la formarea unui deficit la nivel de buget public naţional de 2.5 mld lei. Adică, pentru 7 luni 2009, cheltuielile sunt mai mari decât veniturile cu 2.5 mld lei. Acest deficit este acoperit în parte cu hârtii de valoarea de stat (HVS) în valoare de un miliard, emise de către Ministerul Finanţelor în şapte luni ale acestui an. HVS sunt nişte instrumente financiare (documente) emise de către Ministerul Finanţelor pe un anumit termen pentru generarea de lichidităţi. Aceste HVS sunt de obicei achiziţionate de bănci şi persoane juridice care dispun de aceste lichidităţi. Problema o sa apară în 2-3 luni când aceste HVS vor trebui achiziţionate înapoi de la bănci şi persoane juridice de către Ministerul Finanţelor şi acesta din urmă nu are surse. Într-un interviu pentru BusinessExpert, acordat de economistul Valeriu Lazăr, ales deputat pe listele Partidului Democrat această situaţie este „cea mai mare bombă pe care a construit-o Ministerul Finanţelor împreună cu Banca Naţională prin HVS. Acum se arată că totul este bine şi frumos, se plătesc pensiile şi salariile, iar bomba o să explodeze când vine următoarea guvernare. 
• Tarifele la gaze. Deşi Gazprom a ieftinit gazele cu 45% şi respectiv cu 27% faţă de trimestru I şi II datorită reducerii preţurilor la motorină şi păcură pe piaţa internaţională, Guvernul promite consumatorilor interni o reducere de doar 10%. Dar şi aceasta, în cazul în care are loc, s-ar putea să fie de scurtă durată, pentru că majorările de tarife se aşteaptă după 1 ianuarie 2010

Ce să facem?

• Plan anticriză asupra căruia să se concentreze noul Parlament şi următorul Guvern.Conform interviului pentru BusinessExpert, economistul Valeriu Lazăr, ales deputat pe listele Partidului Democrat, „Un program anticriză ar trebui să fie elaborat pe o perioadă de cel puţin 2 ani. 70-80% din acţiuni sunt pe termen mediu şi decizii cu efect imediat sunt foarte puţine. În primul rând, ar trebui să purcedem la sechestrul bugetului. Urgent şi într-o măsură realistă să analizăm capitolul de venituri şi încă odată să analizăm atent priorităţile de cheltuieli. Acest lucru trebuie făcut imediat. Ulterior, trebuie să stabilim priorităţi reale pe viitor. Cheltuielile sociale urmează să fie menţinute, deoarece este criză şi categoriile social vulnerabile suportă nişte costuri. Salariile trebuie menţinute, însă, s-ar putea să nu fie puse în aplicare majorările prevăzute anterior. Chiar şi din punct de vedere moral, nu-ţi poţi permite majorarea salariilor în sectorul public atunci când în sectorul real ele patinează, iar datoriile cresc. Un lucru care nu costă nimic – anularea tuturor restricţiilor în activitatea economică, la export-import. Pentru asta nu sunt necesare investiţii de milioane, trebuie voinţă politică. Urgent este necesară anularea vizelor cu România, cel mai important partener comercial al Republicii Moldova.”
• Finanţări din exterior. Pentru a păstra capacitatea de a plăti pensii şi salarii şi de a servi HVS emise anterior Guvernul are nevoie de finanţări externe. Veniturile obţinute din vânzarea HVS, care în iunie au fost cu 45,9% mai mari faţă de nivelul prognozat, au fost direcţionate exclusiv spre finanţarea sectorului bugetar şi a programelor de asistenţă socială. După ce negocierea cu fondul monetar internaţional (FMI) s-a finalizat cu amânarea obţinerii împrumutului, s-au început negocierile cu China şi Federaţia Rusă privind contractarea unor împrumuturi externe importante. Totuşi acceptarea acestor împrumuturi trebuie să fie analizată din perspectiva riscurilor la care se expune ţara:

-          gradul de îndatorare a economiei prin creşterea datoriei externe va creşte de peste 3 ori. Indicatorul care relevă capacitatea economiei de a rambursa datoria creditorilor externi (ponderea Datoriei de Stat Externe (DSE) în PIB) va creşte până la aproximativ 41,9%. Nivelul respectiv este unul pe de-a dreptul alarmant luând în consideraţie faptul că media în alte state din regiune variază între 19%-20%. Prin urmare, vor creşte substanţial costurile aferente gestionării DSE care vor fi practic de două ori mai mari faţă de alte state din Europa Centrală şi de Est;

-          deteriorarea relaţiile cu FMI şi pierderea unei experienţe bogate pe care o aduce acesta cu acordarea împrumutului;

-          creşterea dependenţei de aceste ţări;

-          condiţiile economice şi politice necunoscute ale acordării acestor împrumuturi (de ex: rata dobânzilor)

 Cert este faptul că am moştenit această realitate economică şi consecinţele acestei realităţi triste vor fi simţite în viitor ca „nişte bombe cu efect întârziat”. Nouă ne rămâne să ne rugăm ca Dumnezeu să pună la conducerea ţării oameni cu discernământ, cu valori, care îşi iubesc ţara şi oamenii.

TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA) – UN IMPOZIT SUPORTAT DE CĂTRE CONSUMATORUL FINAL. septembrie 6, 2009

Fiecare din noi, dacă a ajuns să-şi facă cumpărăturile la magazinul Metro Cash&Carry, la casa de marcat a fost întrebat dacă este persoană fizică sau juridică. Atunci când o persoană fizică cumpără bunuri pentru o persoană juridică, trebuie să prezinte o delegaţie, un document care dovedeşte că această persoană este împuternicită să achiziţioneze în numele firmei aceste bunuri. De asemenea, sunt anumite persoane juridice (organizaţii stabilite prin legislaţia fiscală), care sunt scutite de plata taxei pe valoarea adăugată (TVA). Aceste organizaţii achită preţul fără TVA a bunurilor respective şi la fiecare procurare trebuie să prezinte un certificat care să dovedească statutul de scutit de TVA

 În acest articol, ne propunem să vedem ce este TVA, care este cota ei, cine o suportă, cum se colectează acest impozit şi cine este scutit de această taxă.

 Ce este această taxă?

Conform Codului Fiscal (CF), TVA este un impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

 Care este cota acestei taxei?

Cota acestei taxe determină preţul final al bunurilor şi serviciilor, pe care îl suportă consumatorul final. Cota standard este de 20% , cotele reduse sunt 8% (pentru pâine şi produsele de panificaţie, medicamente şi alte), 5% (gaze naturale şi lichefiate atât livrate cât şi importate) şi cota zero (serviciile de transport internaţional mărfuri şi pasageri, energia electrică destinată populaţiei livrată de către întreprinderile producătoare şi alte). De exemplu, un produs care are preţul de 120 lei şi la care se aplică cota standard de 20% are preţul fără TVA de 100 lei şi diferenţa de 20 lei reprezintă TVA

 Cine suportă această taxă?

Această taxă este suportată în primul rând de către consumatorul final, persoana fizică. De asemenea şi persoanele juridice suportă această taxă, dacă bunuri şi serviciile achiziţionate nu sunt utilizate în activitatea de întreprinzător sau nu este înregistrat ca contribuabil TVA (vezi definiţia mai jos).

 Cum se colectează?

Prin subiecţii impozabili. Subiecţii impozabili sunt persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător (cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, instituţiilor medico-sanitare publice şi private, şi deţinătorilor patentei de întreprinzător), persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri şi servicii, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal, a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare Aceştia sunt obligaţi să se înregistreze ca contribuabil (plătitor) al TVA dacă el, într-o oricare perioadă de 12 luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 300,000 lei, cu excepţia livrărilor scutite de TVA

 Subiecţii impozabili sunt obligaţi să declare şi să achite la buget pentru fiecare perioadă fiscală (lună calendaristică) , suma TVA, care se determină ca diferenţă:

 Suma TVA colectată de la consumatori – Suma TVA suportată de către firmă, unde

 TVA colectată de la consumatori este TVA achitată sau ce urmează a fi achitată de către consumatori pentru mărfurile, serviciile livrate lor.

 TVA  suportată de către firmă este TVA achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorilor la momentul procurării valorilor materialelor, folosite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada fiscală respectivă.

 Cu alte cuvinte, subiecţii impozabili sunt responsabili pentru colectarea de la consumatorul final, declararea şi achitarea la bugetul de stat a TVA pentru bunurile şi serviciile prestate. De exemplu, Metro Cash&Carry este responsabil pentru colectarea de la cumpărători, declararea şi achitarea la bugetul de stat a acestei taxe.

 Scutirile de la plata acestei taxe

Sunt subiecţii scutiţi de plata TVA precum instituţiile preşcolare, cluburile, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit şi multe alte activităţi. Aceştia nu achită valoarea TVA a bunurilor şi serviciilor utilizare în activitatea de întreprinzător.

 Deci, această taxă este o sursă bună de venituri la bugetul de stat. În această perioadă, când cota impozitului pe profit este zero, veniturile la bugetul de stat s-au redus. Una din măsurile fiscale de ieşire din criză propuse de către fosta conducere, era creşterea TVA . Această înseamnă o scumpire directă a preţului final al bunurilor cărora se aplică această taxă. Preţul unui produs (la care se aplică cotă standard TVA 20%) va creşte cu 0.8 % la fiecare creştere de 1% a TVA Adică, un produs de 120 lei la cota standard TVA 20% ar avea preţul de 121 lei dacă TVA creşte de la 20% la 21%. De asemenea, această taxă pentru bunurile şi serviciile de primă necesitate este redusă sau are cota zero, ca să protejeze anumite grupuri de consumatori.

 (Sursa: Codul Fiscal al Republicii Moldova)

CUM SE STABILEŞTE CURSUL OFICIAL AL LEULUI MOLDOVENESC FAŢĂ DE ALTE VALUTE? septembrie 6, 2009

O cititoare a Ziarului Liber ne-a rugat să prezentăm cum se stabileşte cursul leului faţă de alte valute şi care sunt factorii care influenţează formarea acestui curs.

 Metoda de determinare a cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine.

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se determină de către Banca Naţională a Moldovei (BNM) în baza informaţiei privind volumele tranzacţiilor de cumpărare/vânzare a dolarilor SUA contra lei moldoveneşti şi cursurile valutare aplicate de către băncile licenţiate şi Banca Naţională a Moldovei la aceste tranzacţiile. Această informaţie este pregătită de către băncile comerciale în fiecare zi lucrătoare până la ora 14.30 şi inclusă în Raportul cu privire la sumele de valută străină cumpărate şi vândute de către bancă contra lei moldoveneşti.

La determinarea cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA se utilizează metoda mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare şi vânzare ponderate la volumul tranzacţiilor de cumpărare/vânzare efectuate pe piaţa valutară interbancară (între bănci) şi cea intrabancară (între bancă şi persoane fizice şi juridice) ale Republicii Moldova între orele 12.30 a zilei lucrătoare precedente şi 12.30 a zilei de raportare.

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină, alta decât dolarul SUA, se determină în baza cursului oficial al leului moldovenesc faţă de dolarul SUA multiplicat la cross-cursul valutei străine respective faţă de dolarul SUA stabilit pe piaţa internaţională la ora 14.00 – ora Chişinăului.

Sursa de bază utilizată pentru preluarea informaţiei privind cross-cursurile valutelor străine faţă de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine respective este sistemul informaţional Reuters, alternativ – sistemul informaţional Bloomberg. În cazul în care cursurile valutare pe piaţă internaţională nu sânt accesibile, la calcularea cursului oficial al leului moldovenesc se utilizează cursurile valutare disponibile din alte surse sigure (de exemplu, cursurile valutare stabilite de către băncile centrale ale statelor respective, cursurile de fixing stabilite la bursele valutare ale statelor respective etc.).

Ca urmare a calculării cursului oficial al leului moldovenesc se întocmeşte Buletinul informativ privind cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine, care se semnează de către viceguvernatorul BNM.

Cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valutele străine se stabileşte în fiecare zi lucrătoare şi este valabil începând cu următoarea zi lucrătoare. Pentru zilele de odihnă (sărbătoare) este valabil cursul oficial din ziua lucrătoare precedentă.

Factori care influenţează formarea cursului valutar

Volumul tranzacţiilor de vânzare cumpărare utilizat la calculul cursului de schimb mediu, depinde de anumiţi factori care determină necesităţile utilizatorilor:

-          situaţia balanţei de plăţi (încasările şi plăţile realizate de o ţară, din relaţiile sale economice, financiare şi monetare cu alte tari, pe o anumita perioadă) – dacă o ţară înregistrează deficit al balanţei de plaţi externe, economia naţională nu poate sa asigure produsele corespunzătoare sumelor în moneda naţională existente în străinătate. Deţinătorii de monedă vând sumele pe piaţă valutară, oferta de valută depăşeşte cererea şi moneda se depreciază. Dacă ţara prezintă excedent al balanţei de plăţi, sumele în valută se pot utiliza pentru cumpărarea mărfurilor şi a serviciilor din străinătate, cererea de valută este mai mare decât oferta şi moneda se apreciază;

-          raportul dintre cererea şi oferta de valută – cererea de valută depinde de valoarea importurilor, de serviciile internaţionale necesare, de termenele de rambursare a creditelor, de nivelul dobânzilor şi de ieşirile de capitaluri. Oferta de valută este determinata de exportul de mărfuri, de încasările din servicii internaţionale, de încasările din rambursări de credite şi dobânzi şi de intrările de capital;

-          creşterea masei monetare în circulaţie – contribuie la deprecierea valutei; măsurile de reducere a masei monetare determină aprecierea monedei;

-          extinderea sau reducerea creditului – influenţează economia naţională şi implicit cursul de schimb prin creşterea şi reducerea masei monetare;

-          dobânda ridicată – descurajează solicitarea de credit, diminuează masa monetara în circulaţie şi generează efecte pozitive asupra cursului de schimb;

-          raportul dintre preţurile de export şi preţurile bunurilor importate are impact asupra balanţei de plăti şi generează efecte asupra cursului de schimb (vezi mai sus);

-          creşterea inflaţiei interne – determină deprecierea valutei; scăderea indicelui inflaţiei se reflecta pozitiv asupra cursului valutei;

-          deficitele şi excedentele bugetare duce la creşterea şi descreşterea cursului de schimb;

-          politica de impozite şi structura cheltuielilor bugetare – stimulează sau restrâng producţia internă, consumul în sectorul public şi influenţează cursul de schimb;

-          măsurile de politica economică – favorizează sau îngrădesc schimburile economice internaţionale şi implicit exercită influenţe asupra cursului de schimb;

-          cumpărarea sau vânzarea de valută pe piaţa valutară de către bănci are efect asupra masei monetare;

-          productivitatea ridicată – se reflecta în competitivitate, în creşterea exporturilor şi în asigurarea echilibrului extern, influenţând, implicit, cursul de schimb;

-          investiţiile dirijate spre ramurile cu productivitate şi eficienţa ridicată duce la evoluţia pozitivă a cursului de schimb pentru ţara cu investiţii;

-          gradul de acoperire a importurilor pe seama exporturilor; importurile mari faţă de exporturi duc la creşterea cursului de schimb sau la deprecierea valutei naţionale;

-          schimbarea indicatorilor economici ai unei ţări ;

-          evenimentele politice importante, în ţară şi peste hotare; evenimentele defavorabile duc la deprecierea valutei naţionale (de ex: evenimentele din 7 Aprilie 2009);

-          efectuarea operaţiilor de vânzare/cumpărare a valutei în volume mari;

-          evenimentele importante pe alte pieţe de capital (criza din SUA a generat deprecierea valutei USD fată de alte valute);

-          zvonurile pe piaţă sau schimbarea în „psihologia pieţei”.

 

Toate aceste condiţii de mai sus (balanţa de plăti, exportul şi importul, nevoia de finanţare, indicatorii economici etc.), reflectă starea economiei unei ţări. Şi dezvoltarea economiei unui stat faţă de altul determină evoluţia cursului unei monede faţă de alta. Astfel putem face o concluzie pentru evoluţia cursului leului moldovenesc faţă de alte valute, considerând realitatea economică de la noi.

CARE SUNT SURSELE DE VENITURI ALE MOLDOVENILOR? DE CE MOLDOVENII PREFERĂ SĂ CONSUME ECONOMIILE ŞI VENITURILE DECÂT SĂ LE INVESTEASCĂ? CUM PUTEM DEPĂŞI ACESTE BARIERE? septembrie 6, 2009

De la obţinerea independenţei şi până în prezent, economia Moldovei este într-un proces continuu de dezvoltare şi de trecere la economia de piaţă. Ca o economie să crească şi să prospere, are nevoie de investiţii, atât din afară (investiţii externe), cât şi din interiorul ţării (investiţii interne).

Rolul investiţiilor constă în crearea locurilor de muncă, contribuţii sub formă de taxe la bugetul de stat, dezvoltarea industriei naţionale, dezvoltarea şi/ sau creşterea exporturilor, venituri sub formă de profituri acţionarilor, implicarea şi contribuirea societăţilor comerciale în activităţi cu caracter social şi de caritate. Faţă de cele externe, investiţiile interne sunt şi mai benefice pentru dezvoltarea economiei, prin faptul că profiturile acestora rămân în ţară.
În Moldova cota investiţiilor interne este mică fată de cele din exterior. În acelaşi timp, datorită crizei economice şi financiare mondiale, investiţiile externe, care erau o sursă importantă de creştere a economiei naţionale, au scăzut în trimestrul I 2009 de 2.65 ori faţă de trimestrul I al anului 2008 şi cu 27% mai redus comparativ cu trimestrul I al anului 2007. Aşadar, în această perioadă de încetinire a ritmului de creştere economică, investiţiile străine nu mai reprezintă o soluţie de accelerare, pe când cele interne reprezintă o cale de depăşire a acestei situaţii.
Sursele de venituri ale moldovenilor

Cele mai importante surse de venituri ale moldovenilor sunt salariile şi remitenţele (banii care se primesc de peste hotare de la persoanele fizice), veniturile din activitatea de întreprinzător şi alte venituri ale persoanelor fizice (dobânzi, venituri din chirii, etc.). Remitenţele pentru Moldova reprezintă o treime din Produsul Intern Brut (valoarea de piaţă a tuturor bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o ţară timp de un an) potrivit datelor Băncii Mondiale. Adică 33% din economia naţionala este dependentă de aceste transferuri. Totuşi în ciuda faptului, că nu avem foarte multe economii şi a faptului că impozitul pe profitul reinvestit este zero (cota zero pe profitul reinvestit), se pare că noi nu suntem un popor întreprinzător, preferăm să consumăm economiile decât să le investim. Aceasta este una din cauzele care duce la dezvoltarea lentă a economiei ţării.
Factorii care contribuie la descurajarea investitorilor

Principalii factori care contribuie la descurajarea investitorilor să înceapă şi să dezvolte afaceri în Moldova şi posibile soluţii pentru încurajarea acestora sunt:

1)      Mediul economic din ţară subdezvoltat care descurajează investiţiile. Mediul economic este totalitatea factorilor economici ca rata şomajului, venitul populaţiei, inflaţia, dobânzile, productivitatea şi sănătatea populaţiei etc. ce determină puterea de cumpărare a consumatorilor şi firmelor. De asemenea, într-un mediu economic productiv sunt foarte importante relaţiile care se formează între instituţiile de stat şi întreprinzători. Acestea trebuie să ajute la formarea şi dezvoltarea micilor afaceri, pe când la noi aceste relaţii sunt calificate ca birocratice şi corupte de către investitori. De exemplu, procesul de creare a unei întreprinderi, lansare pe piaţă şi dezvoltare implică o serie de „relaţii şi cunoştinţe”. Procesul de lansare a unei afaceri durează şi este relativ scump pentru o desfăşurare mai rapidă. Un centru de informare pentru lansarea şi încurajarea tinerilor afaceri, cu sfaturi practice ar fi de mare ajutor. Un exemplu de mediu economic favorabil, creat de către conducere, care a susţinut dezvoltarea spiritului întreprinzător este Turcia, care timp de 20 ani s-a dezvoltat foarte mult. Acest mediul economic favorabil investiţiilor a încurajat producerea şi exporturile. Un alt exemplu evident este China, unde mediu economic pentru dezvoltarea afacerilor şi comerţ a făcut ca China să ajungă să fie una din puterile economice din lume. Aşadar, contribuţia statului la încurajarea investiţiilor prin diferite mecanisme ar avea un impact mare asupra dezvoltării unui mediu de afaceri sănătos.

2)      Legislaţia fiscală complexă şi anevoios de aplicat în practică, cu excepţia cotei zero pe profitul reinvestit. Mulţi investitori susţin că deşi cota zero reprezintă o mare încurajare pentru ei, totuşi legislaţia fiscală este destul de anevoios de aplicat. De asemenea interpretarea legislaţiei reprezintă o mare dificultate. Materiale sub formă de ghiduri practice pentru înţelegerea cerinţelor fiscale, stabilirea centrelor suport pentru oferirea de consultaţii fiscale gratis şi sesiuni de informare pentru întreprinzătorii tineri ar reprezenta o susţinere reală pentru aceştia.

3)      Lipsa spiritului întreprinzător. Sistemul nostru de educaţie nu este orientat către dezvoltarea unui spirit întreprinzător. De aceea, economiile sunt de obicei cheltuite pe bunurile de consum şi servicii, în favoarea investiţiilor. O materie orientată pe dezvoltarea propriei afaceri, cu sfaturi practice, predat la toate universităţile din ţară ar fi foarte util. De exemplu, SUA, care este puterea economică mondială, este pe locul I după iniţiativa de întreprinzător şi oamenii consideră foarte uşor posibilitatea de aşi lansa propria afacere. Am avut ocazia să fiu în SUA şi să vorbesc cu oamenii care şi-au lansat afaceri mici, care le asigură un trai destoinic şi de care sunt mulţumiţi. Am observat cum aceştia încearcă să-şi facă afacerea lor proprie din orice le place sau ce-au învăţat şi văd oportunităţi, ştiu cu ce să înceapă, care sunt principalele dificultăţi pe care le au de înfruntat şi unde se pot informa. În această ordine de idei, îmi amintesc vorba profesorului meu de economie care spunea că de fapt „plouă cu oportunităţi care aşteaptă să fie valorificate”.

4)      Lipsa finanţărilor – dobânzile înalte la băncile locale, procesul anevoios de obţinere a creditelor, garanţii mari pentru acestea duce la stoparea investiţiilor. Crearea unui fond care să garanteze şi să finanţeze la rate mai mici faţă de cele de piaţă investiţiile cel puţin în primii ani de activitate şi să fie un suport financiar real, ar fi un pas important.

5)      Concurenţa importurilor şi preferinţa pentru produsele de import faţă de cele naţionale este o barieră pentru investitori. Pentru multe industrii naţionale (industria alimentară, textilă, etc), importurile reprezintă o concurenţă dificil de depăşit. Pe de altă parte, preferinţa moldovenilor pentru produsele de import, duce la descurajarea dezvoltării afacerilor în ţară. Fiecare din noi poate să contribuie la creşterea ramurii economice naţionale, când îşi are de ales între produsele naţionale şi cele importate.

6)      Lipsa unui centru de informare pentru lansarea şi încurajarea investiţiilor care să fie un ajutor real în vederea pregătirii unui plan de afaceri, obţinerii de informaţii privind creditarea acestora, asistenţa privind implicaţiile fiscale, etc.

7)      Importurile. La noi cele mai frecvente investiţii sunt orientate către comercializarea produselor importate. Acestea din urmă reprezintă o adevărată concurenţă pentru produsele care se produc şi se comercializează în Moldova. Orientarea şi susţinerea industriilor strategice din ţară,crearea de condiţii favorabile ar duce la dezvoltarea economiei ţării. Despre ramurile unde se poate investi în Moldova, vom reveni în următoarele ediţii.

 

Sunt multe de pus la punct pentru ca mediul economic din ţara noastră să fie atractiv atât pentru investitorii străini cât şi pentru cei interni. Totuşi, fiecare din noi, prin dezvoltarea unei afaceri sau prin preferinţa pentru produsele autohtone poate contribui la dezvoltarea economiei naţionale.

BENEFICIUL PRODUSELOR „FABRICAT ÎN MOLDOVA”. CONSUMATORUL LOCAL – PUTEREA DE CREŞTERE A INDUSTRIEI LOCALE* august 19, 2009

*Articolul a apărut şi în Ziarul Liber, care apare în fiecare zi de marţi.

Nu mai este o noutate că la noi în ţară industria care funcţionează este industria uşoară şi industria alimentară. În această perioadă, companiile care activează în aceste industrii întâmpină dificultăţi mari datorită reducerii exportului. Cu alte cuvinte, în companiile unde vânzările către export formau o parte semnificativă în totalul vânzărilor companiei şi acestea au scăzut, situaţia lor a devenit critică. Aşadar, acum vânzările pe piaţa locală sunt foarte importante sau chiar au ajuns o salvare pentru supravieţuirea multor întreprinderi. Vânzările pe piaţa locală sunt determinate şi de alegerea consumatorului local.

 În continuare, dorim să vedem care sunt beneficiile şi/sau consecinţele consumului produselor „fabricat în Moldova”. De fiecare dată când cumpărăm un produs „fabricat în Moldova”, noi participăm direct sau indirect la următoarele:

• Crearea şi/sau menţinerea locurilor de muncă în ţară. Orice întreprindere care îşi desfăşoară activitatea în ţară „produce” în acelaşi timp şi locuri de muncă, dar afacerile noi care se dezvoltă creează alte locuri noi. Astfel, datorită salariilor şi veniturilor oferite de aceste întreprinderi, oamenii nu mai sunt nevoiţi să imigreze la muncă peste hotare; Şi chiar dacă aceste venituri sunt de multe ori mai mici decât cele obţinute la muncă peste hotare, mulţi oameni preferă să muncească în ţara lor pentru că ceea ce schimbă pentru un venit mare, nu compensează despărţirea de familie şi valorile creştine.
• Contribuirea cu taxe la bugetul de stat. De obicei, cei mai mari contribuabili la bugetul de stat sunt persoanele juridice, pentru că o întreprindere care desfăşoară activitatea în ţară plăteşte o serie de impozite ca întreprindere la bugetul de stat, ca angajator plăteşte asigurări sociale la Casa Naţională de Asiguri Sociale (CNAS) şi prin salariilor asigurate angajaţilor contribuie indirect cu contribuţii la casa de pensii şi asigurări medicale.
• Dezvoltarea altor ramuri, cum este agricultura. Materia primă folosită în industria uşoară şi alimentară se achiziţionează din agricultură astfel încurajând dezvoltarea acestea. Este adevărat că de multe ori preţul cu care se achiziţionează aceasta de la producătorii agricoli este foarte mic, încât aceştia nu sunt motivaţi să-l vândă. Dar la o cerere mai mare, se reduc costurile de obţinere a produselor şi astfel aceasta ar permite în viitor achiziţionarea acestei materii prime cu un preţ mai avantajos pentru producătorii agricoli.
• Achiziţionarea unor produse de calitate mai bună faţă de cele de import sau obţinerea unui raport calitate-preţ foarte bun. De exemplu, produsele alimentare „fabricat în Moldova” de obicei au termenul de păstrare mic în comparaţie cu cele importate, ceea ce este un indicator că aceste produse conţin mai puţini conservanţi şi adaosuri. De asemenea, atunci, când nişte produse sunt consumate în propria ţară (adică există o cerere) apar alte afaceri în această industrie care duce la creşterea competitivităţii şi la îmbunătăţirea calităţii produselor.
• Reducerea dependenţei de importuri şi de modificarea preţurilor la produsele importate. De asemenea, indirect contribuim la dezvoltarea exporturilor pentru că prin produsele care se vând în ţară, o întreprindere reuşeşte să acumuleze experienţă şi suportul financiar necesar pentru dezvoltarea exportului.
• Dezvoltarea unei ramuri din industrie şi a tradiţiei din ramura respectivă (de ex: industria vinului).
• Prin dezvoltarea afacerilor în ţară are loc transferul de tehnologii, cunoştinţe, practici şi dezvoltarea forţei de muncă calitative.
• Dezvoltarea economiei naţionale în ansamblu prin crearea de produs intern brut care este valoarea de piaţă a tuturor bunurilor produse şi serviciilor prestate într-o ţară timp de un an.

 Aşadar, încurajarea consumului de către consumatorul local atunci când aceasta este posibil, considerând consecinţele descrise mai sus, duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi preferinţa pentru produsele „fabricat în Moldova” mi se pare o atitudine de patriot.

Hello world! august 18, 2009

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!